Emanoil TOMA

N. 2 mai 1944, Provița de Jos, jud. Prahova. Prozator, poet. Profesor de limba română. Este membru Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2010. Colaborări cu poezie, proză, teatru, eseu și cronică de carte la publicațiile Astra, Dacia, Axioma, Porto-Franco, Gazeta de Transilvania/ Foaie pentru minte, inimă și literatură, Poesis, Argeș, Dacia literară, Sinteze literare, Viața de pretutindeni, Revista nouă, Litere, Origini, Eroica. Debut editorial cu volumul de versuri Templul ultimului vis, Editura Biblioteca Sinteze Literare, Ploiești, 2000.
OPERA: Versuri: Templul ultimului vis (2000); Mai înalt decât cerul (2000); Dimineți eliptice (2002); Recital în brocart (2002); Vă fac cu ochiul (2005); Miraculos, cuvântul (2010); Coama cântătoare a zorilor (2013); Proză: Lanțul invizibil (2001); Orașul cu umbre amare (2002); Invazia (2004); Casia (2005); Vin florile, secerați-le! (2009); Libertatea de a fi lichele (2011); Exilat în mine însumi (2012); Doctorul Mihai Constantin între da și nu (2013); Calvarul (2015) ;Incredibila Mioara (2015),  Eseuri, interviuri etc: Oameni cu ștaif, interviuri (2006); Sub amenințare, pamflete (2006); Literatrura cu țărani la Marin Preda (2007); teatru: Cimitir al jumătăților pasăre, urmat de Vremea omizilor (2014).
REFERINȚE CRITICE: Ion Topolog, Victor Sterom, Mona Mamulea, Adrian Lesenciuc, Marian Chirulescu, Nicolae Dorel Trifu, Mihai Antonescu, Mihai Stan, Nicolae Dumitrescu, Lucian Gruia, George Toma Veseliu, Gherasim Rusu-Togan, Christian Crăciun, Florin Dochia.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.