Emil POENARU

N.19 noiembrie 1932, Blaj, jud. Alba, d. 28 august 2012. Fiul Elvirei Maria (n. Bucur) şi al lui Emil Poenaru. A urmat cursurile liceale în Blaj, ultimele două clase la Cluj-Napoca şi Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”, pe care a absolvit-o în 1955. Doctor în ştiinţe juridice la Universitatea din Bucureşti din 1961. Membru al Fiulialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România din 1971. A debutat cu versuri în 1952 la Steaua. A colaborat la revistele Astra, Flacăra, România literară, Argeş, Familia etc. şi la Almanahul literar, Almanahul Flacăra etc. În volum debutează cu romanul Sala de aşteptare la Editura Albatros (1972). A fost tradus în italiană (La Collona di Traiani e Decebalo, Editura Nagard, Milano, trei ediţii, 1980, 1981, 1982) şi maghiară (Holt person, piesă jucată la teatrul din Vesprem, 1984). A obţinut premii pentru piesa Apartamentul 13, montată în 1978 de Alexandru Tocilescu . În anul 2009, filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor i-a decernat premiul „Opera Omnia“. A deţinut titlul de Senator al Academiei Internaţionale „Mediceea” (Firenze, 1989) şi de “Membre Académique” al Institutului de Afaceri Internaţionale (Paris, 1994). Din 2013, un amfiteatru al Universităţii „Transilvania” din Braşov poartă numele său.

OPERA: Proză: Sala de aşteptare (1972); Testamentul cu ilustraţii colorate (1974); Complot la Sarmizegetusa (1975). Lucrări de evocare istorică: Un monument pentru Decebal (2001); Columna lui Traian şi Decebal (2005); Trei recursuri pentru Horea, Şincai, Iancu ( 2006). Numeroase piese de teatru jucate pe scenele din ţară:  Soarele de andezit (Braşov); Cafeaua actriţei (Piteşti); Coloanele timpului (Oradea); Clopote la zidirea lumii (Braşov); Fluturii cenuşii (Piteşti); Apartamentul 13 (Piteşti); Peronul mort (Veszprem, Ungaria) etc. A realizat lucrări de specialitate (juridice): tratate, cursuri universitare, monografii,  comunicări ştiinţifice, studii în volume.