Pseudonimul lui Ioan Victor Pică, n. 22 martie 1933, com.Mândra, Braşov, d. 2 aprilie 2004. Prozator, poet, memorialist. Fiul Elisabetei Ghizdov şi al lui Ioan Pică. A urmat cursurile Liceului “Radu Negru” din Făgăraş. A fost arestat, din motive politice, la începutul clasei a XI-a, în 1950. A terminat clasa la fără frecvenţă, la Feteşti, în 1959, fiind cu domiciliu obligatoriu în satul de deportaţi Lăteşti,  Bărăgan. Condamnat la 8 ani de închisoare, a executat 13 ani şi jumătate. Domiciliu obligatoriu din 1958 la Lăteşti, aproape un an, apoi a fost rearestat şi, fără a fi condamnat, a executat încă 5 ani şi jumătate. A absolvit clasa a XII-a şi a dat bacalaureatul în Făgăraş, după ce a ieşit din închisoare, în anul 1965. A urmat o şcoală postliceală în anii 1973-1974, specialitatea electrician exploatări reţele electrice şi a lucrat ca tehnician la R.E. Făgăraş. A devenit membru al Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România din anul 2000. A colaborat la revistele Astra, Vatra, Memoria ( Revista gândirii arestate). După revoluţie, în cadrul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, a editat la Făgăraş revista Cuget şi Veghe, prima revistă din ţară a A.F.D.P., în anul 1991. A debutat editorial cu primul volum din Trilogia Morţii şi a Învierii, având titlul Libertatea are chipul lui Dumnezeu (Lupta anticomunistă din Ţara Făgăraşului), Editura Arhipeleag, Târgu Mureş (1993). Premii literare: premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România “Gherghinescu Vania” pentru volumul de poezii Dragoste şi moarte, 1997 şi premiul “Ştefan Baciu” în 2000, pentru volumul Vegheam la Styx. I s-a acordat, în 1999,  Diploma de Cetăţean de Onoare al municipiului Braşov, pentru toată activitatea depusă în organizarea şi înfăptuirea acţiunilor de rezistenţă anticomunistă.
OPERA: Libertatea are chipul lui Dumnezeu (Lupta anticomunistă din Ţara Făgăraşului) (1993); Poeme de celulă (1994); Intoarcerea din Pustie (1996); Marginea Beznei (1998); Dragostea şi Moartea (1998); Vegheam la Styx (memorii din temniţă) (2000); Veşnicie Romanească (2000); Călăuza Pustiurilor ( jurnal 1964-1989) (2001); Ţepuşul din carne (2002); Întîmplări din Ţara U.Ţ. (2002); Portrete de Eroi şi Sfinţi (2003). Volumul Între Pămant şi Cer, Editura Societăţii Ziariştilor şi Oamenilor de Cultură “Cincinat Pavelescu” (2004) a fost publicat postum.