Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este cea mai importantă asociaţie de creaţie literară din România şi, totodată, cel mai important for sindical al scriitorilor de la noi din ţară. Structurată pe douăsprezece filiale regionale, la care se adaugă filiala Chişinău, Uniunea Scriitorilor este succesoarea de drept a Societăţii Scriitorilor Români, înfiinţată în 1908. Una dintre primele filiale ale U.S.R. este filiala Braşov, apărută la aceeaşi dată la care a apărut asociaţia sub actuala ei denumire, 25  martie 1949. Braşovul este, de altfel, nu doar locul în care au apărut primele cărţi tipărite, în care a apărut prima şcoală românească, prima gramatică, prima publicaţie în limba română şi prima publicaţie culturală românească, ci şi locul în care prima asociaţie de creatori literari din România a luat fiinţă. Este vorba despre anul 1821, când prima organizație scriitoricească din România, Societatea Literară, s-a născut la Brașov la inițiativa boierilor munteni Nicolae Văcărescu, Grigore Bălăceanu, Constantin Câmpineanu, Ion Câmpineanu, Iordache Golescu și Dinicu Golescu și a brașovenilor Ioan Barac și Vasile Pop.
Chiar dacă formele ulterioare în care uniunea de creaţie literară a fiinţat: Societatea Literară Română, Societatea Academică Română, Societatea Română de Literatură şi Artă sau Societatea Scriitorilor Români nu au avut filiale în ţară, ci doar reprezentanţi ai regiunilor româneşti, Braşovul va apărea pe harta asociaţiilor literare imediat ce acest lucru va deveni posibil, mai exact în 1949, când Societatea Scriitorilor Români a fuzionat cu Societatea Autorilor Dramatici şi cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România, pentru a da naştere actualei Uniuni a Scriitorilor din România. În această formă, în afara filialei bucureştene, au mai luat naştere filiale la Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş şi Braşov, ultima dintre acestea sub conducerea lui Ion Sassu-Ducşoara.

După desfiinţarea Asociaţiei Scriitorilor din Ţara Bârsei, pe nucleul căreia s-a clădit USR Braşov, pierderi notorii fiind dispariţia poetului Aurel Marin, mort în război, în Lunca Siretului, arestările care au urmat imediat venirii la putere a comuniştilor, printre care cele mai importante ale lui Emil Micu şi Petre Frânculescu, sau după refuzul lui Ștefan Baciu de a se mai întoarce din Elveţia, filiala includea în acei primi ani ai fiinţării ei scriitori precum Ion Potopin, Radu Teculescu, Ecaterina Pitiş, Ion Colan, Petru Homoceanul, Szemler Ferénc, Vasile Gionea, Alfred Meschendörfer, Georg Scherg. În jurul ei (mai exact în jurul cenaclului condus de Sassu-Ducşoara) gravitau tinerii Ion Lupu, Ștefan Stătescu, Radu Cârneci, Alexandru Meltzer, Costel Ionescu, Darie Magheru, cărora li se alăturau sporadic cunoscuţii Miron Radu Paraschivescu, Nina Cassian, Ion Pas. Ulterior, după excluderea din Partidul Comunist a lui Ion Sassu-Ducşoara şi înlăturarea din fruntea filialei şi apoi şi din filială, după numirea politică la conducerea acesteia a lui Petru Sălcudeanu în locul lui D. Gherghinescu-Vania, până la desantul de scriitori bucureşteni, atraşi la Braşov în 1967 de Radu Theodoru, au devenit membri Ion Lupu, Gherghinescu-Vania şi Domniţa Gherghinescu, Sipoş Bela, Hans Bergel, Vasile Copilu-Cheatră (după anii petrecuţi în lagărul de concentrare de la Capu Midia), Verona Brateş, Valeria Coliban, Werner Bossert. Au avut loc şi „epurări”, cea mai cunoscută fiind a poetului Darie Magheru, „pentru huliganism”, la propunerea lui Petre Sălcudeanu. Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor a fost ameninţată cu desfiinţarea de Mihai Beniuc, preşedinte al asociaţiei scriitoriceşti. După 1965, aşadar după înlăturarea lui Mihai Beniuc de la conducerea Uniunii Scriitorilor din România, în special în mandatul lui Dan Tărchilă, care a condus activitatea scriitoricească la Braşov timp de 21 de ani, filiala s-a întărit prin înregimentarea unor scriitori importanţi precum Daniel Drăgan, Anatol Ghermanschi, Eva Lendvay (fiica poetului Szemler Ferénc), Adrian Hamzea, George Boitor, Ermil Rădulescu, Voicu Bugariu, Ion Topolog, Nicolae Stoie, Gheorhe Lupaşcu, Gheorghe Crăciun, Eduard Huidan. Mai mult, descentralizarea Uniunii Scriitorilor din România, proiect al lui Zaharia Stancu în al doilea său mandat de preşedinte al uniunii (începând cu 1968), a permis ca filiala să poarte numele de Asociaţia Scriitorilor din Braşov, având sediul, până în primii ani după revoluţie, în Casa Baiulescu, Bd. Eroilor nr.33.

După căderea regimului comunist, preşedinte/secretar al filialei este ales dramaturgul Valeriu Sîrbu. Până în 1994 a condus filiala prozatorul Ovidiu Moceanu. În 1994 se înfiinţează Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO), condusă de Mircea Nedelciu şi Ion Bogdan Lefter, printre membrii căreia s-au numărat şi braşovenii Gheorghe Crăciun, Alexandru Muşina, Claudiu Mitan etc. În acelaşi an, 1994, este ales preşedinte al filialei Ion Topolog. Sunt primiţi în filială scriitori cunoscuţi, cum ar fi Mircea Valer Stanciu (1990), Alexandru Surdu (1992), Aurel Ion Brumaru (1993), Doru Munteanu (1995), Ioan Vintilă Fintiş (1995), Martin Culcea (în 1996), Carmen Puchianu (1998), Ioan Gliga (1998), Ioan Pica (2000), Adrian Lesenciuc (2000), Mircea Brenciu (2001), Ana Il (2001) etc. Din 2001 preşedinte al filialei a fost ales Doru Munteanu, iar din 2013 Adrian Lesenciuc.