N.3 aprilie 1906, Odorheiu Secuiesc, d. 9 ianuarie 1978, Bucureşti. Fiu al Mariei Lendvay (fata prim-pretorului Lendvay din Sighişoara) şi al lui Ferenc Szemlér. Stabilit în Braşov în 1918. A urmat cursurile Facultăţii de Drept a universităţii bucureştene. Poet, prozator, traducător. Căsătorit cu Elisabeta Herşcovici, cu care are o fiică, poeta şi traducătoarea Éva Lendvay. Ziarist la Debutează în Erdély Helikon (1927). Publică în Korunk. Ziarist la Népi élet şi Elöre. A tradus din română în maghiară din clasicii literaturii române: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, Marin Sorescu, Alexandru Macedonski. A debutat în volum cu versuri, Strigăt de noapte (1930). A publicat peste 70 de cărţi. Inclus în numeroase antologii şi dicţionare de literatură din România şi Ungaria, inclusiv în Új magyar irodalmi lexikon („Nou dicţionar maghiar pentru literatură”), publicat la Budapesta în 1994. A fost secratar al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, în mandatul lui Mihai Beniuc (1962-1965). A fost distins cu Premiul Baumgarten (1942) şi cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1953).

OPERA: versuri: Strigăt de noapte (1927); Omul şi meleagul (1934); Pe un alt tărâm (1939); Râu ascuns (1940); Zile în flăcări (1943); Sufletul revine (1943); Căderea arhanghelului (1947);  Se face primăvară (1948); Pădurea subterană (1950); Tot mai multă lumină (1951); A lupta cu devotament (1953); Din rădăcină (1954); Versuri alese (1956); Muntele cu trei cocoaşe (1957): Rămas bun, tinereţe (1957); Solstiţiul (1959); Din august până-n august, trilogie (1963); Molima (1967); Mirajul Pământului, trilogie (1971).

REFERINŢE CRITICE (selectiv): Nicolae Balotă, Remus Luca, Marian Popa, Nicolae Stoie.