Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este cea mai importantantă asociație de creație literară din România și, totodată, cel mai important for sindical al scriitorilor de la noi din țară. Structurată pe douăsprezece filiale regionale, la care se adaugă filiala Chișinău, Uniunea Scriitorilor este succesoarea de drept a Societății Scriitorilor Români, înființată în 1908. Una dintre primele filiale ale U.S.R. este filiala Brașov, apărută la aceeași dată la care a apărut asociația sub actuala ei denumire, 25 martie 1949.
Brașovul este, de altfel, nu doar locul în care au apărut primele cărți tipărite, în care a apărut prima școală românească, ci și locul în care prima asociație de creatori literari din România a luat ființă. Este vorba despre anul 1821, când prima organizație scriitoricească din România, Societatea Literară, s-a născut la Brașov la inițiativa boierilor munteni Nicolae Văcărescu, Grigore Bălăceanu, Constantin Câmpineanu, Ion Câmpineanu, Iordache Golescu și Dinicu Golescu și a brașovenilor Ioan Barac și Vasile Pop.
Chiar dacă formele ulterioare în care uniunea de creație literară a ființat: Societatea Literară Română, Societatea Academică Română, Societatea Română de Literatură și Artă sau Societatea Scriitorilor Români nu au avut filiale în țară, ci doar reprezentanți ai regiunilor românești, Brașovul va apărea pe harta asociațiilor literare imediat ce acest lucru va deveni posibil, mai exact în 1949, când Societatea Scriitorilor Români a fuzionat cu Societatea Autorilor Dramatici și cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România, pentru a da naștere actualei Uniuni a Scriitorilor din România. În această formă, în afara filialei bucureștene, au mai luat naștere filiale la Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Târgu-Mureș și Brașov, ultima dintre acestea sub conducerea lui Ion Sassu-Ducșoara.